Introducere
Rugăciunea este un pilon central al credinței ortodoxe și are o semnificație deosebită în legătură cu sufletele celor adormiți. Acatistul celor adormiți, cunoscut și sub numele de „Acatistul pentru cei adormiți în Domnul”, este o expresie profundă a comemorării și a conexiunii spirituale cu cei care au părăsit această lume. În acest articol, vom explora în profunzime Acatistul celor adormiți, dezvăluind istoria sa, semnificația și modul în care această rugăciune oferă alinare și speranță în credința Ortodoxă.
Ce este Acatistul celor adormiți?
Acatistul celor adormiți, cunoscut și sub numele de „Acatistul pentru cei adormiți în Domnul”, este o rugăciune specifică și tradițională în credința Ortodoxă. Această rugăciune este rostită în memoria celor dragi care au decedat și are o semnificație deosebită, oferind sprijin și alinare sufletelor lor în lumea cealaltă. Acatistul celor adormiți este un mod frumos de a continua să ne rugăm și să păstrăm vie amintirea celor plecați.
Istoria Acatistului celor adormiți
Povestea Acatistului celor adormiți se întinde pe parcursul secolelor, înrădăcinată în tradiția ortodoxă. Această rugăciune, atribuită Sfântului Paisie de la Neamț, teolog ortodox din secolul al XVII-lea, a devenit o parte importantă a practicii religioase a credincioșilor. Istoria acestei rugăciuni reflectă credința și devotamentul oamenilor față de sfintele lor tradiții și încrederea în puterea lor de a comunica cu Dumnezeu.
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.”
Slavă… Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori)
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Condacul 1
Cel ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă-le Doamne păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi al bucuriei şi deschide-le braţele părinteşti. Milostive auzi-ne şi pe noi, cei care le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Icosul 1
Pe Adam cel căzut și pe tot neamul să-l izbăvești de pierzarea cea veșnică, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răscumpărându-ne viața veșnică prin Crucea și Învierea Lui. Spre mila Ta nădăjduim, așteptăm Împărăția cea nestricăcioasă a slavei, cerem împărtășirea la Domnul a celor adormiți și ne rugăm:
Tatăl nostru, fă ca să uite ei toate scârbele și întristările pământești;
Tatăl nostru, veselind sufletele celor ce s-au chinuit în valurile vieții;
Tatăl nostru, mângâie-i pe ei la sânul Tău, precum își mângâie mama copiii;
Tatăl nostru, grăiește-le: „Păcatele vi s-au iertat!”;
Tatăl nostru, primește-i în limanul cel fericit și liniștit;
Tatăl nostru, deschide-le camerele Îngerilor și Sfinților;
Tatăl nostru, pe părinții și frații noștri cei adormiți îndreptează-i către veșnicele Tale bunătăți;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Icosul 2
Ne aducem aminte de cuvântul Sfântului Isaac Sirul, care spune: „Inima care iubește, și pe oameni și pe dobitoace se roagă întotdeauna cu lacrimi pentru ca toată zidirea să se curățească”, deci și noi cu îndrăzneală cerem de la Dumnezeu ajutor tuturor celor din veac adormiți, strigând unele ca acestea:
Tatăl nostru, ușurează întristarea părinților pentru pierderea fiilor;
Tatăl nostru, fă ca cei ce nu Te-au cunoscut pe pământ, să Te cunoască măcar în cer;
Tatăl nostru, miluiește-i pe toți cei ce au fost înmormântați fără rugăciuni;
Tatăl nostru, primește în locașurile Tale pe cei ce au murit în mod nedrept de tristețe sau de bucurie;
Tatăl nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea și odihna Sfinților;
Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor ce au suferit fără vina, iartă pe cei păcătoși;
Tatăl nostru, celor adormiți ușurează-le întristarea cu nădejdea întâlnirii în Sionul ceresc;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 2
Cuviosul Macarie fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de la un craniu de popă idolesc: „Când vă rugați, voi creștinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au bucurie și paganii”. Este minunată puterea rugăciunilor pentru cei adormiți. Cei de dedesubt prin acestea se luminează și toți se bucură împreună cu cei necredincioși, când cântăm pentru toată lumea: Aliluia!
Icosul 3
Lumina lină, Răscumpărătorul tuturor, auzind de ostenia Ta pe Cruce, pentru vrăjmașii Tăi: „Părinte, iartă-le lor păcatul!” deci în numele iertării tuturor, îndrăznim și noi să ne rugăm Tatălui pentru veșnica odihnă a vrăjmașilor Tai și ai noștri.
Tatăl nostru, iartă celor ce au vărsat sânge nevinovat;
Tatăl nostru, iartă celor ce și-au făcut bunăstarea lor pe lacrimile aproapelui;
Tatăl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au asuprit cu clevetire și nedreptate;
Tatăl nostru, răsplătește cu milă pe toți cei asupriți de noi;
Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei să fie primită drept taină a împăcării;
Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinților și fraților noștri răposați;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tai!
Condacul 3
Vinovați suntem de necazurile lumii și de suferințele făpturilor necuvântătoare și de suferințele copiilor nevinovați, fiindcă prin căderea omului, s-a distrus fericirea și frumusețea făpturii. Tu, Cel mare dintre cei suferinzi nevinovați, Tu singur ai putere de iertare pentru toți, deci iartă și întoarce lumii fericirea cea de demult, ca și cei morți și cei vii să afle pacea, strigând: Aliluia!
Condacul 4
Mântuiește, Doamne, pe cei ce s-au sfârșit în suferințe grele prin ucideri, îngropați de vii, prăpădiți de grindină, de ger sau din cădere de la înălțime; deci pentru întristarea sfârșitului lor, dăruiește-le bucuria Ta cea nesfârșită și veșnică, ca să binecuvânteze vremea lor de suferință ca timp al răscumpărării lor, cântând: Aliluia!
Icosul 4
Dăruiește, Doamne, tuturor cărora le-ai luat viața din fragedă tinerețe, tuturor cărora le-ai dat cununa de spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pământească, Mila Ta cea nesfârșită; răsplătește-le cu razele iubirii Tale nesfârșite dincolo de mormânt, iar noi strigăm astfel:
Tatăl nostru, răsplătește tuturor celor ce au murit sub sarcinile grele ale ostenelilor;
Tatăl nostru, primește în camarile raiului pe adormiții prunci și pe fecioare;
Tatăl nostru, îndreptățește-i veseliei la Cina Fiului Tău;
Tatăl nostru, odihnește-i pe cei singuratici, orfani și străini pentru care nu are cine să se roage;
Tatăl nostru, să se șteargă păcatele lor de razele calde ale atoțiertării Tale;
Tatăl nostru, dăruiește robilor Tăi mai înainte adormiți, părinți și frați ai noștri, haina albă a biruinței;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 5
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca pe cel de pe urmă mijloc de înțelegere și de pocăință; gândind la groaznica judecată se descoperă deșertăciunile pământești, pornirile trupești se liniștesc, mintea cea mândră se smereste, dreptatea cea veșnică se descoperă, căci și păcătoșii cei îndărătnici în credință, când sunt pe patul de moarte, mărturisesc cum că este Dumnezeu. Pentru aceea ei cer veșnic îndurarea Ta strigând: Aliluia!
Icosul 5
Părinte a toată îndurarea, Tu luminezi ziua cu soarele; Tu îndulcești pământul cu roade, Tu veselști lumea cu frumusețea, precum pe prieteni, așa și pe vrășmașii Tai; noi credem că și dincolo de mormânt, în veșnicie, îndurarea Ta este nesfârșită, miluind chiar pe păcătoșii cei cu totul lepădați, pentru rugăciunile noastre, de aceea așa ne rugăm:
Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfințenie și pentru fărădelegile lor;
Tatăl nostru, fă să fie și asupra lor, voia Ta cea de mântuire;
Tatăl nostru, fie-Ți milă de cei răniți cu necredința cea pierzătoare;
Tatăl nostru, iartă pe cei ce s-au sfârșit fără de pocăință;
Tatăl nostru, mântuiește pe cei ce s-au pierdut în păcate grele și întunecate;
Tatăl nostru, fă să se stingă flacăra necredinței lor în marea bunătății Tale;
Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăvește de osândirea în iad pe părinții și frații noștri, cei mutați din lume;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 6
Este grozav întunericul sufletului departe de Dumnezeu, chinuit de conștiința și de scrâșnirea dinților, de focul cel nestins și de viermele cel neadormit; eu tremur gândind că acela va fi și locul meu, deci, eu pentru mine însumi mă rog și pentru cei ce suferă în iad, ca să se pogoare peste ei roua cu răcoare, cântând cântarea lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții?! De aceea Te și pomenesc sufletele cele din iad. Pogoară-Te dar din nou întru cele mai de jos ale pământului și scoate întru bucurie pe cei ce s-au despărțit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu s-au despărțit. Deci, în numele Fiului și al Duhului, ne rugăm Tatălui:
Tatăl nostru, fii Tai se chinuiesc, deci miluiește-i;
Tatăl nostru, grele sunt păcatele lor, dar îndurarea Ta este mare;
Tatăl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să mântuiască pe cei păcătoși;
Tatăl nostru, cercetează necazul cel amar al sufletelor care s-au despărțit de la Tine;
Tatăl nostru, miluiește pe cei ce au prigonit adevărul din neputință;
Tatăl nostru, iubirea Ta să fie nu foc, ci răcorire din rai;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 7
Voind, Doamne, să dai mâna de ajutor celor adormiți, le-ai îngăduit ca în vis și prin vedenii, să se arate celor vii. Ca aceștia pomenind cu dragoste pe cei adormiți să facă în amintirea lor fapte bune și nevoindu-se cu credință să strige cu dragoste: Aliluia!
Icosul 7
Biserica lui Hristos înalță rugăciuni pentru cei adormiți în toată lumea, în fiecare zi, la orice ceas, în tot pământul. Păcatele lumii se curățesc cu sângele cel curățitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiți se ridică din moarte la viață și de pe pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de la Altarul Domnului. De aceea strigăm:
Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei adormiți, ca să le facă scară către cer;
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare și a tuturor Sfinților;
Tatăl nostru, curățește pe cei pentru care credincioșii strigă către Tine, ziua și noaptea;
Tatăl nostru, pentru neînțelepciunea pruncilor, iartă păcatele părinților lor;
Tatăl nostru, pentru lacrimile mămicilor, răscumpără păcatele fiilor;
Tatăl nostru, primește milosteniile și rugăciunile noastre ca împlinire la faptele lor bune;
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău izvor de viață, pentru aceia cărora le facem pomenirea;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 8
Lumea întreagă se înfățișează ca un sfânt mormânt obștesc. Pretutindeni se găsește praful fraților și al părinților noștri, zidiți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, rudele noastre întru Adam. Tu singur ești Acela care fără încetare ne-ai iubit pe noi. Iartă și pe toți cei care au murit de la început și până acum, ca să cânte ei iubirii Tale de oameni: Aliluia!
Icosul 8
Vine ziua valului ca un foc arzător, ziua cea mare și înfricoșată a Judecății celei de pe urmă, când se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor și se va deschide Cartea Cunoștinței. Iar Sfântul Pavel Apostolul strigă: Împăcați-vă cu Dumnezeu mai înainte de acea zi. Doamne, ajută-ne, și cu lacrimile celor vii, împlinește neajunsurile celor adormiți când strigăm:
Tatăl nostru, în ceasul judecății, învrednicește-i pe ei și pe noi de mila Ta cea aducătoare de bucurie;
Tatăl nostru, încununează cu slavă pe cei ce au suferit munci, pentru Tine și pentru aproapele;
Tatăl nostru, dăruiește odihna Ta celor curățați prin necazurile lumii acesteia pământești;
Tatăl nostru, Cel ce știi numele tuturor, primește-i pe cei ce s-au mântuit în cinul călugăresc și în cel mirenesc;
Tatăl nostru, primește pe pastorii cei cugetători împreună cu fiii lor cei duhovnicești;
Tatăl nostru, să întâmpine robii Tăi pe Mirele Hristos cu făclii aprinse;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 9
Binecuvântați, iar nu pierdeți timpul care trece repede. Fiecare ceas, fiecare clipă ne apropie tot mai mult de mormânt. Albirea părului, slăbirea puterii, sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricăciunii pământești; ne vestesc că totul trece și se apropie fericirea cea veșnică, unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cântare de biruință: Aliluia!
Icosul 9
După cum toamna copacii se despoaie de frunze, așa și viața noastră merge spre cădere, cu fiecare an, cu fiecare lună. Floarea tinereții se vestejește, lumina bucuriilor se stinge, bătrânețea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se departează. Voi, cei ce erați cândva tineri, plini de bucurie și de fericire, unde sunteți acum? Mormintele voastre zac fără glas. Dar sufletele lor sunt în mâna Ta, Doamne; de aceea grăim acestea:
Tatăl nostru, îngrijirea pentru lumea cea de dincolo de mormânt, ne cheamă la rugăciune;
Tatăl nostru, luminează cu soare frumos și încălzește locașurile celor adormiți;
Tatăl nostru, să se șteargă pentru totdeauna vremea despărțirii;
Tatăl nostru, învrednicește-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri;
Tatăl nostru, fă ca noi să fim una cu Tine;
Tatăl nostru, întoarce celor răposați curăția pruncilor prin bunătatea de suflet a celor tineri;
Tatăl nostru, fă ca să le fie lor viața cea veșnică luminată sărbătoare a Paștilor;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tai!
Condacul 10
La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picăturile de ploaie și cu nădejde ne rugăm: „Adeverește-ne, Doamne, cum că ne-ai iertat pe toți, spune-ne cum că îi primești în locașurile bucuriei; descoperă aceasta în taina sufletului nostru, ca să cântăm: Aliluia!
Icosul 10
Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieții trecute și văd o mulțime din cei care au răposat, din prima zi și până acum, binefăcători ai mei, și cu îndatorată dragoste strig asemenea rugăciuni:
Tatăl nostru, miluiește pe toți cei care mi-au dorit și mi-au făcut mie bine;
Tatăl nostru, învrednicește-i de măririle Tale, pe părinții și frații noștri și pe cei de aproape;
Tatăl nostru, mântuiește pe cei care mi-au binevestit mie cuvântul Tău;
Tatăl nostru, preamărește în fața îngerilor pe cei care m-au învățat să Te iubesc pe Tine;
Tatăl nostru, dăruiește bucurie celor care m-au povățuit cu pilda vieții lor sfinte;
Tatăl nostru, îndulcește cu tainica mâna pe cei care m-au ajutat în zile grele;
Tatăl nostru, Împărăția Ta sfârșit nu are, fă ca să intre cei adormiți întru bucuria Ta;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 11
Unde-ți este moartea, boldul tău? Unde-ți este întunecarea și frica cea mai de dinainte, căci de acum înainte tu ești dorită, tu ne împlinești nedespriti cu Dumnezeu; tu ești o mare odihnă, tu ești o mare zi de sâmbătă. Apostolul strigă: „Doresc să mor, ca să fiu împreună cu Hristos!” Drept aceea, privind la moarte ca la o minunată așteptare și viața strigăm: Aliluia!
Icosul 11
Învi vor și se vor scula cei din morminte și se vor bucura cei de pe pământ, fiindcă atunci se vor scula trupuri duhovnicești preamărite, neștirbite, luminate. Oase uscate, auziți cuvântul Domnului: „Îmbrăcați-vă cu vine, acoperiți-vă cu piele, sculați-vă din carunțetea vremurilor trecute, căci sunteți răscumpărați cu Sângele Fiului lui Dumnezeu; prin moartea Lui sunteți înviați, a venit peste voi lumina Învierii”. Această taină o slăvim și noi și strigăm:
Tatăl nostru, descoperă-le acum tot adâncul iubirii Tale;
Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui și luna cea liniștită;
Tatăl nostru, fă să vadă acum și slava îngerilor care sunt pară de foc;
Tatăl nostru, Tu i-ai îndulcit cu frumusețea răsăritului și a apusului de soare, deci să vadă acum și lumina veșniciei Tale Dumnezeire;
Tatăl nostru, tot sufletul să fie luminat ca steaua dimineții și luceafărul zorilor;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 12
Carnea și sângele nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Câtă vreme petrecem în trup suntem despărțiți de Hristos. Dacă nu murim, nu putem învia pentru veșnicie, căci se cade ca acest trup stricăcios să se învelească în nestricăciune și muritor acesta să se lumineze cu nemurirea, ca astfel în lumina zilei celei neînserate să cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul 12
Așteptam bucuria întâlnirii cu Domnul, așteptam razele luminoase ale învierii, așteptam scularea din morminte a celor apropiați ai noștri și îmbrăcarea celor morți cu viața veșnică prin preschimbarea întregii făpturi. Atunci vom striga Ziditorului asemenea rugăciuni:
Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruința bucuriei și a binelui;
Tatăl nostru, ridică-ne pe noi din adâncul păcatului la sfințenie;
Tatăl nostru, dăruiește celor răposați să împărtășească împreună cu Tine în veșnicie;
Tatăl nostru, fă ca să le fie lor Domnul Hristos, lumină pururea aprinsă;
Tatăl nostru, dă-ne și nouă ca împreună cu ei să prăznuim Paștile nestricăciunii;
Tatăl nostru, nu Te despărți de robii Tăi până la sfârșit;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihnește sufletele adormiților robilor Tăi!
Condacul 13
O, preaindurate Părinte, Cel ce ești fără de început și voiești ca toți să se mântuiască, Cel ce ai trimis la cei pierduți pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru și ai turnat peste ei Duhul cel de viață dătător, miluiește, iartă și mântuiește pe rudele noastre și pe toți cei din veci adormiți. Iar cu solirile lor cercetează-ne și pe noi, ca împreună cu ei să cântăm Ție, Mântuitorul și Dumnezeului nostru, cântare: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1.
Rugăciune către Dumnezeu
Doamne, îngenunchez înaintea Ta cu inima înfrântă și zdrobită și-Ți încredințez ceasul din urmă al vieții mele și ceea ce urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite mă vor face să înțeleg că viața mea se apropie de sfârșit: Doamne ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiți și tulburați de apropierea morții vor privi stăruitor către Tine: Doamne ai milă de mine!
Când mâinile mele tremurânde și amorțite nu vor mai putea ține crucea Ta și fără voie o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele: Doamne ai milă de mine!
Când obrazul meu palid și buzele mele uscate vor produce teama și compătimire celor din jurul meu, vestind apropierea sfârșitului meu: Doamne ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ci vor asculta glasul Tău care va rosti Judecata de care va depinde soarta mea: Doamne ai milă de mine!
Când gândurile mele se vor întuneca de frica morții, iar sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului, care vrea să mă acopere, pentru a pierde îndurarea Ta și să cad în chinurile deznădejdii: Doamne ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmașii mântuirii mele: Doamne ai milă de mine!
Când voi vărsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primește-le ca pe o jertfă de pocăință și în clipele acelea: Doamne ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simțind sfârșitul vieții mele, Te vor chema în ajutorul meu: Doamne ai milă de mine!
Când simțurile mele nu vor înțelege ce se petrece în jurul meu și voi fi în chinurile morții: Doamne ai milă de mine!
Când sufletul meu va părăsi lumea, lăsându-mi trupul fără de viață, primește întoarcerea ființei mele la Tine ca pe o jertfă ce Ți se cuvine și Te rog: Doamne ai milă de mine!
Când sufletul meu se va înfățișa înaintea Ta și va vedea negrăită strălucire a Dumnezeirii Tale, nu-l depărta de la Tine, ci primește-l în cereștile Tale locașuri, ca în veci să Te slăvească! Amin!
Întrebări Frecvente (FAQ)
Ce semnificație are rugăciunea Acatistului celor Adormiți în credința ortodoxă?
Rugăciunea Acatistului celor Adormiți are o semnificație profundă în credința ortodoxă, deoarece aduce cinstire și aduce aminte de sufletele celor decedați. Acatistul este o formă de rugăciune specială pentru aceste suflete, care se roagă pentru iertarea și odihna lor în Împărăția lui Dumnezeu.
Cum se adresează Acatistul sufletelor celor adormiți înaintea lui Dumnezeu?
Acatistul se adresează Acatistului născătoarei lui Dumnezeu, cerându-i ajutorul și mijlocirea înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiți. Se recunoaște că Născătoarea de Dumnezeu are un rol special în intermedierea între credincioși și Dumnezeu.
Care este importanța pomenirii celor adormiți în cadrul Acatistului?
Pomenirea celor adormiți în cadrul Acatistului este importantă, deoarece aceasta reprezintă o modalitate de a-i aduce înaintea lui Dumnezeu pentru binecuvântare și iertare. Rugăciunea și amintirea celor plecați din această viață sunt văzute ca acte de iubire și grijă față de ei.
Cum aduce Acatistul lumină în întunericul sufletului depărtat de Dumnezeu?
Acatistul aduce lumină în întunericul sufletului depărtat de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și recunoașterii păcatelor. Rugăciunea ajută la curățarea și eliberarea sufletului și la reapropierea de Dumnezeu.
Cum promite Acatistul o legătură cu Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea cea veșnică?
Acatistul promite o legătură cu Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea cea veșnică prin credința în puterea rugăciunii și a iertării lui Dumnezeu. Se crede că sufletele celor adormiți primesc harul și binecuvântarea divină prin intermediul acestei rugăciuni.
Concluzie
Acatistul celor Adormiți reprezintă o importantă tradiție religioasă în creștinismul ortodox, în care credincioșii roagă pentru sufletele celor decedați. Această rugăciune specială aduce confort și alinare familiilor celor plecați înaintea noastră și transmite un mesaj de nădejde în învierea viitoare. Este o formă profundă de comemorare a celor dragi și o manifestare a credinței în continuarea vieții spirituale.
Sprijin Profesional în Momentele Dificile - Iuliana Funerar
Cu o experiență vastă de peste 17 ani în domeniul funerar, firma Iuliana Funerar vă asigură că sunteți în mâini sigure în momentele grele. Suntem specializați în servicii de repatriere și vă oferim pachete funerare complete pentru a vă ușura această perioadă dificilă. Înțelegem importanța omagierii corespunzătoare, și de aceea suntem aici pentru a vă sprijini cu compasiune și profesionalism. Iuliana Funerar – pentru că fiecare amintire merită să fie onorată cu respect. Contactați-ne astăzi și lăsați-ne să vă ajutăm să vă îngrijiți de cei dragi în aceste momente dificile.
